Archive for the ‘NoLife’ Category

Gata, mă apuc de temă la SO

Cum zisei, mă schimb, mă apuc de tema la SO … Mă aşez la cal’ator, cu bidonul de Cola la piciorul mesei:

#include<stido.h>
int main ….

Visam că eram noi … doar noi,
pe un vârf de munte imaginar.

Sus, erau câţiva nori albi … vreo doi.
Stăteam întinşi pe un fost hotar.
Hotar depăşit o dată … demult,
când amândoi ne priveam timid.

Privind în sus fac un gest … ocult,
sunt bătrân dar neobosit şi fericit.
Tu eşti la fel, plină de idei …

„- Păsări, acolo sus, dar noi o să zburăm şi mai sus!”
– „Da, o să zburăm şi mai sus …
parcă mai puteam face ceva?!”
– „Ideile noastre sunt infinite …
mereu putem alege altceva;
doar că acum trebuie să zburăm sus.”

Vântul cutreieră iarba în care stătusem,
Soarele o încălzeşte.
Suntem sus!
Jos, păsările pe care le văzusem!
Încă ne privim …
Timpul se opreşte.

Mă trezii cu capul pe tastatură, în faţă tema la SO!
Îmi amintesc că mai există şi altceva decât tema la SO … 🙂
:wq

Anunțuri

Puțină reclamă

Mâncare de la alții: n/a
Cola: 5.0 lei
Țigări Winston pentru o saptămână: 93.8 lei
Plăcerea de a spune că Seba e muist… NEPREȚUITĂ

Pentru toate celelalte există Mastercard…

mastercard_logo

Un nou început

Gata! De mâine sunt un alt om! Perioada macabra a dimineților în care nu mă pot trezi să merg la facultate a luat sfârsit! Și asta pentru că îmi trăsei cea mai tare alarma la telefon, un sunet magnific, o creație sublimă, o nimfă a înregistrărilor audio care îmi aduce încântare și bună dispoziție. Take it or leave it!

Balada Muistului – trilulilu

Interviu cu un Mwist

Azi cât așteptai să predau proiectul la MK (pe care  l-am făcut singur, dar nu m-a punctat pentru că ăilalți n-au știut despre ce-i vorba… sau din lipsă de biluțe), i-am luat un interviu lui Sebastian von Mwist.

Enjoy!

„… care-i graba…?”

Azi vrui să mă apuc de un proiect super tare pentru fratele lu’ Silviu (bineînțeles fără să îi iau bani), însă nu știu cum naiba se întâmplă că mă lovi pofta de tigară (nu prea mi se întâmplă de obicei). Asa că ieșii pe hol, fumai 3 pachete de țigări și începui să beau din sucu lu’ Grasu (a.k.a. Dani). Și cum stăteam eu așa, înconjurat de o pâclă de fum de țigară, mă lovi: „Oare ce face tocilarul de Seba acum??”. În momentul imediat următor îmi dădui seama că îmi pusei o întrebare retorică. Teme, ce altceva să facă? Tocilaru’ dracu’! În caz că nu știați deja, Seba e MUUUUIST. Nu știu, e așa ordonat și meticulos, are mereu totul planificat, știe exact ce o să facă peste 1 an etc., ce mai tura-vura, într-un cuvât: MUIST. De ce să fii așa, cănd poți să ajungi în șanț ca mine. În fine…

Urcai la patru, îmi luai fața de retardat tăran care îl enervează pe tocilar, deschisei ușa și… Surpriză! Ia-l pe geek de unde nu-i. Tema la ASC era abandonată pe ecranul monitorului. Undeva într-un colț o fereastră de messenger conținea o discuție kilometrică cu idolul lui Seba, Mihai. Pe birou, o ordine impecabilă. GEEK!!! Invidios, îi luai lucrurile și i le împânzii peste tot pe masă iar apoi scrisăi în fereastra cu cod undeva la întâmplare „Seba e muist”. Mă gandii să îi fac și dezordine în dulap însa îmi fu frică de consecințe. Tocilarul turbează la dezordine. La placare, mă uitai să văd dacă Paul (colegăsu) are suc în frigider. Dezamagire.

Întors în cameră, mai stătui de vorbă pe mess vreo 6 ore. Cand îmi amintii de proiect îmi dădui seama că e 5 dimineața. Asta e, mare fază, încă o zi pierdută fără să fi facut nimic. Și la urma urmei… care-i graba…?